Invata Prim Ajutor - BLOG

Anxietatea

15th iulie 2018 / SPARD Team / Un psiholog raspunde

“Oare ce va zice directorul despre raportul meu, dacă nu-i va plăcea, cu siguranță nu mai am nicio șansă pentru mărirea de salariu și daca nu-mi vine autobuzul în 20 de minute sunt ca și concediat! Ioana nu-mi mai răspunde la mesaje, oare a pățit ceva?! Poate e supărată pe mine pentru că am ieșit cu prietenii săptămâna trecută, mi s-a părut mie că se uita ciudat cand am intrat în casă. Sau poate nu i-a plăcut parfumul pe care i l-am cumpărat de ziua ei, dar am văzut că-l poartă, dacă-l poartă din complezență?! Asta înseamnă că se simte obligată să-mi facă pe plac, sigur vrea să ne despărțim și nu știe cum să-mi spună. Fix asta îmi lipsea la problemele de sănătate pe care le mai am, medicul de familie zicea că ar fi cazul să-mi fac niște analize, probabil a vazut el că ceva nu merge bine cu sănătatea mea!

Anxietatea este un prieten vechi al vieții noastre fie că ne îngreunează respirația, ne blochează mintea sau ne tulbură stomacul, ea se dezvoltă odata cu noi. Și ca orice prieten desăvârșit, ne este loială indiferent de diplomele, certificatele, cursurile, facultățile sau programele pe care le obținem. În acest material, voi prezenta o perspectivă integrativă asupra anxietății ce dispune atât de calități științifice cât și de cele cu aplicații cotidiene.

Fie că a luat naștere la prima serbarea din grădiniță, sau când acea mătușă cârcotașă te-a pus să citești un rând dintr-un ziar, sau poate mai târziu la prima dictare, la prima întâlnire ce binențeles că a culminat cu primul sărut, la examenul de admitere, sau la un interviu important pentru o poziție de conducere, ea a existat permanent acolo. Ea face parte din tine, ți-a folosit la ceva în tot acest timp și trebuie să înveți să o organizezi într-o forma constructivă pentru actualul tu.

Să ne lămurim un pic cu anxietatea asta

Emoția fundamentală a anxietății este frica. Frica pură se raportează la un pericol iminent, real, concret, “un urs aleargă spre mine, îmi este frică să nu mă rănească, deci fug”. În schimb anxietatea implică anticiparea unui pericol, “nu vreau să mă apropii de pădure pentru că îmi este frică să nu mă întalnesc cu vreun urs”.

Ce se întâmplă în corp?

Frica este un factor esențial în dezvoltarea noastră, principala ei responsabilitate este de a ne menține în viață și cât mai puțin vătămați. Prin urmare, sarcina ei este de a analiza mediul înconjurător, a repera potețialele pericole și a lua o decizie în privința lor. Tot acest algoritm este rulat de creier în fracțiuni de secundă, insesizabil de repede. Astfel încât, de multe ori după ce trecem prin situații puternic stresante, amintirea evenimentelor este ca un film cu întreruperi, neurmând continuitatea firească.

Acest mecanism are o vârstă onorabilă în dezvoltarea rasei umane, fiind un fel de „înțelept al satului” căruia nimeni nu-i mai chestionează actiunile. Aceste titluri i-au pus la dispoziție căi extrem de eficiente de accesare a resurselor individului pentru a reacționa la pericol. Resursele acestea implica o stare de activare mai intensă a organismului, care se pot traduce corporal astfel:

  • Cap: dureri, stări de vertij (amețeală), senzație de cap greu, tensiune la tâmple (“a simți că zvâcnesc tâmplele”), tensiune musculară, paloarea feței.
  • Digestie: greață, diaree, senzatie de uscare a gurii sau de salivare exagerată, spasme abdominale.
  • Corp: tensiune musculară, dureri difuze, transpirații, frisoare, tremor, încălzirea bruscă.
  • Inima: puls crescut (>80 bătăi/minut) sau neregulat, tensiune mărită (>130/70) senzația de a avea “o gheară în piept”.
  • Hiperactivitate care de multe ori este orientată în ticuri și mișcări repetitive (mușcatul buzelor, rosul unghiilor, bătaia ritmica din picior sau mâini/degete, legănatul)

Și partea pozitivă…

Stresul, care de multe ori este definit de ceva extern ce nu depinde de noi, este de altfel un răspuns propriu al organismului nostru la un agent extern. Aceste răspunsuri sunt orientate în direcția adaptării organismului la factorii problematici din mediu.

Stresul bun sau eustresul este resimțit ca acea motivație, determinare sau energie ce te susține să găsești soluții, să creezi soluții pentru depășirea obstacolului. El presupune confruntarea directă cu problema și antrenează creativitatea și flexibilitatea astfel încât are efecte benefice pentru corp și minte.

Stresul rău sau distresul se traduce prin evitarea problemei. Strategiile nu sunt centrate spre rezolvare ci spre trăirea unor emoții intense care crează blocaje în gândire cu tendință de adâncire în problemă. Este un fel de a spune „te plângi/te stresezi, dar nu faci nimic în direcția asta”.

Ce să facem?

  1. Întinderea

Deși ai spune că totul e la creier, starea corpului joacă un rol crucial în demersul nostru de relaxare. Prin urmare, dacă mușchii sunt permanent tensionați, va exista un disconfort continuu care va contribui la starea psihică.

Așadar, preferabil dimineața și seara, să ne alocăm 3 minute în care să facem exerciții de întindere. Ne vom axa la început pe zonele pe care le simțim tensionate experimentând cu noi înșine ce mișcări ne sunt benefice organismului nostru.

  1. Respirația abdominală

În prima etapă respirăm cât mai profund, apoi inspirăm lent și profund ca și cum ne-am dori să umplem stomacul cu aer, astfel acesta se va încorda și relaxa sistematic. Ulterior încheierii respirației, reținem aerul ~ 5 secunde apoi îl expiram tot lent si profund. Facem acest exercițiu o data pe zi, timp de 3-5 minute.

 

  1. Meditația centrată asupra unui obiect

Alegem un obiect din jur si timp de câteva minute ne imaginam care ar putea fi textura sa, daca este rece sau cald la atingere, ce culoare are, a ce miroase, ce forma are. Astfel încercăm să observăm obiectul respectiv până în cel mai mic detaliu. Acest exercițiu poate fi făcut oriunde , așa că o astfel de pauză de câteva minute, o data pe zi poate reîncărca baterile.

Cine este psihologul Antonia Giura? Aflati aici

Pentru a afla mai multe informații sau pentru a ne pune intrebari, ne puteți scrie aici

CopyRight @ Antonia Giura, Psiholog,

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *