Invata Prim Ajutor - BLOG

Fobie

17th octombrie 2018 / SPARD Team / Un psiholog raspunde, Uncategorized

Am fobie de păianjeni sau pur și simplu nu-mi plac? Nu-mi plac înălțimile sau mă panichez și amețesc și când ud florile? Nu-mi plac lifturile pentru că mă blocam frecvent în ele când eram mică, sau pentru că simt că se strâng pereții în jurul meu dupa 2 etaje parcurse? Îmi este frică de moarte precum tuturor ne este sau îmi este atât de frică de moarte încât îmi fac analize complete la 3 luni?

Frica este un răspuns emoțional la o situație care prezintă un pericol potențial sau iminent. Aceasta are rol adaptativ, disponibilizând resursele necesare pentru ca organismul să facă față cerințelor mediului. Fobiile se încadrează în spectrul tulburarilor anxioase, pacieții ce dobândesc astfel de frici specifice manifestând anxietate în situații specifice. Frica apare instantaneu cu stimulul declanșator, aceasta este exagerată în raport cu realitatea și are caracter iraționmal.

Să inventariem o serie de criterii:

  • Frică sau anxietate semnificativ crescută la o situație specifică. Relatările acestor persoane pot suna de multe ori ca ceva terifiant, o oroare sau o stare de panică slab controlabilă.
  • Stimulul declanșază aproape instantaneu reacția de frică sau anxietate. Reacția este bruscă, nu implică evaluarea conștientă a situației. Este deseori o secvență scurtă și sacadată. Acum stai pe scaun – ai impresia ca ai vazut o coadă de șobolan lângă picior – în secunda următoare nu poți explica cum ai ajuns să te ții de lustră, stând în picioare pe masă.
  • Comportament de evitare față de stimul sau situație. Deoarece această reacție acționează pe mecanismul fricii, care este „înțeleptul tribului” din mintea noastră, devine centrul gândirii. Orice alte gânduri, intenții sau activități sunt blocate sau reprimate până la depășirea stimulului amenințător.
  • Reacția la stimul este disproporțională cu riscul implicat. Această conștiință fiind prezentă în realitatea persoanei când nu există “pericol”.

  • Reacțiile la stimul cauzează disconfort în ariile majore vieții. Nu, nu este o tragedie când ai fobie de gândaci. Însă dacă îți tratezi locuința cu toate soluțiile anti-inscte nu va fi un spațiu prea plăcut pentru prieteni. Dar tu cu siguranță vei avea o lista cu restaurantele pe lângă care nu ai vazut niciodata vreun pui de insectă, dar nici prietenii tai nu vor vrea mereu sa manance în aceleași locuri, mai ales ca lista se micșorează cu fiecare primăvară. Și acum îți mai rămân colegii de servici pe care îi deranjaza mirosul de insecticid așa că te-au izolat în colțul opus camerei. Și pentru ca în sfarși ești singur îți poți curăța și dezinfecta biroul de câte ori vrei…până ce directorul constantă că ești mai eficient ca și curățător decât ca jobul pentru care te plătește actual. Și uite așa, ignorând si minimalizând o problemă reală, te izolezi singur de orice ajutor din exterior.
  • Reacții fizice: tulburări ale ritmului cardiac, dificultăți de respirație, tremor, frisoane transpirație semnificativă

De asemenea există și o clasificare a stimulilor fobici:

  • Animale: insecte, câini, soareci, cai
  • Mediu natural: înălțime, fulgere, apă
  • Sânge – injecții – leziuni
  • Situaționale: zbor cu avionul, spații înguste sau închise
  • Altele: persoane costumate (clovni – foarte populară în cultura vestică)

Un alt aspect al acestei realități este că 75% dintre persoane prezintă 2 stimuli fobogeni, iar în medie aceste persoane sunt sensibile la 3 astfel de stimuli.

Ce mai putem remarca la aceste persoane este o stare permanentă de activitate si hipervigilență orientată către posibilele surse ale stimulilor fobici.

Principala tehnică aplicată în fobii este expunerea. Aceasta se realizează punând subiectul în relație cu tema fobică în interacțiuni din ce în ce mai intense.

Să luăm spre exemplu teama de lifturi, întâi mă voi gândi la lifturi câteva secunde de câteva ori pe zi, încercând să vizualizez, să-i descriu culoarea, să-mi imaginez sunetul ușilor deschizându-se. Încerc să mă păstrez prezentă în relație cu această reprezentare, să fiu conștientă de gândurile, emoțiile și stările fizice pe care le am. Apoi voi trece la etapa următoare în care mă pot uita la ele în realitate, cât timp este confortabil pentru mine și dețin controlul în situație. Cu aceași prezență voi urmări ce se întâmpla cu mine în interior (emoții, senzații, trăiri).

Interacțiunile pot continua cu intratul în lift, apoi cu mersul un etaj și așa mai departe. Aceste interacțiuni repetate au rolul de a întării credința că nu este niciun pericol și de a stimula capacitatea de reglare emoțională a persoanei, pentru că oricât de neplacute sunt acestea la început, ele stimulează capacitatea de adaptare și aceasta învață să-și cunoască și administreze emoțiile.

De asemenea tehnologia ne vin în ajutor în această situație. Pentru ca spre deosebire de gândaci pe care îi găsim oricând în natură, frica de avioane este mai dificila și costisitoare de soluționat. Însă realitatea virtuală și mediul online ne vin în ajutor pentru a ne familiariza mai repede cu înaripatele de oțel, pe piață existând o mulțime de simulări si filmulețe care imită realitatea.

Practic, ne întoarcem la vechea zicală “Înfrânge-ți temerile”, e nevoie doar de un pic de curaj!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *